Pe albastre zari

E vineri si ma distrez de nu mai pot. Asa cum se distrau si astia de sus.

Azi am ratat ora fatidica a zilei ce sortea omenirea la un pre-Armageddon. Altii sugerau sa-ti pui o dorinta barosana la 11:11. Eu am petrecut in stil mare imprimand-mi linogravura. S-a rupt ruloul, s-a reparat ruloul, miraculos, ca nah! e zi magiicaaa. Cerneala de o consistenta neindentificabila a fost imprastiata pe toata masa de clestar. Tipatul mi-a aparut in fata in cinci exemplare extraordinar  de extraordinare.  Mirosul rafinat al diluantului mi-a umplut narile de miresme inmiresmate ale orientului indepartat. Vrabiutele de pe sosete se jucau zglobii in jurul genunchilor, in timp ce musca de pe tricou bazaia enervant deasupra borcanului de cerneala. Cerneala aia e neagra si provine din burta unei balene ce s-a nascut dintr-un ou de caracatita purtat in pantec de un calut de mare. Asta explica de ce cand intindeam cerneala pe linoleum ma izbea un miros de peste si apa sarata, iar undeva in fundal se auzea sunetul pe care-l fac valurile cand se izbesc de stancile albe ale Mamei Anglia.
Incet si cu grija am intins "panzele" de hartie de impachetat salamul la alimentara, pe presa metalica si scartaitoare. Am izbit cu delicatete Tipatul peste o bucata de vela, apoi un taifum de musama s-a proptit nepoliticos deasupra. Iar eu, capitanul Nauticus tru cernelus, am manevrat corabia de la timona imensa de fier si m-am avantat spre cele mai negre zari in cautarea printului perfect. Am gasit cinci imperfecte.