de ziua nationala

În timp ce lucram la linogravura ( m-am tăiat în palma de vreo trei ori >_< ), proteve-ul ma bombarda auditiv cu "deceiubimromania????" si "maisusmaisusmaisuuuuuussss", încât am început și eu sa realizez ca nah, chiar e Ziua României azi. De menționat ca am ratat de dimineață arborarea stegulețului la streașina casei fiindcă mi-era prea somn.

Da, m-am gândit de ce și DACĂ iubesc România. Ei bine, nu am acel sentiment profund de iubirea nețărmurita, sentiment pe care orice patriot adevarat ar trebui sa-l aiba. Imi plac anumite aspecte ale tarii, o respect, dar nu o iubesc. Ar trebui sa pun o lista cu ce imi place din patria muma? Eh....uite ca incep asa.

Vorbeam cu mama și am ajuns la concluzia ca cea mai importanta caracteristica a romanilor e faptul ca facem HAZ DE NECAZ.  Sau poate e doar un alt motiv ca sa mai desfacem o damigeana cu vin; oricum ar fi, inventam imediat vreun banc despre criza, incendii, inundații, despre morti sau vii.
 Ce-mi mai place la națiunea mea este sindromul DROBULUI de SARE.  Ne plângem ca vine apa și ne ia casa din loc, dar nici nu facem ceva sa împiedicam asta; dar dacă nu eram asa, nu mai scria Ion Creanga Prostia omeneasca  (putea foarte bine sa o numească și prostia romanească).  Si uite asa apare și extrema cealaltă, când romanii au scris istoria de zi cu zi inventând atâtea lucruri fără de care azi nu putem trai: de la stiloul lui Petrache Poenaru, care poate fi un obiect banal pentru orice scolar sau chiar o opera de arta gratie designerilor moderni, la injecția cu insulina (Nicolae Paulescu) care zilnic ajuta atâția bolnavi de diabet in toata lumea. Sa nu uitam ca Ștefan Odobleja este părintele ciberneticii ( si asta undeva pe la 1920-si-ceva), ca Ana Aslan a descoperit "serul tinereții", iar produsele ei sunt apreciate, din nou, în toată lumea. Sa nu uitam si de zecile de inventii care sunt premiate cu aur anual la diverse gale, dar bineinteles ca nimeni de la noi nu le baga in seama si se mai mira dupa ca are cutarescu succes in afara.
Îmi place ISTORIA României, mai ales cea din perioada anilor 1848-1947.  Îmi plac tradițiile și superstițiile cu un iz mistic și ocult, pentru ca uneori par sa aibă mai mare credibilitate decât religia.
Îmi plac peisajele de munte de la noi pentru ca sunt presărate de oi și vaci care pasc în mijlocul șoselei. Imi place ca Printul Charles are casa în Transilvania, ca unele sate din tara au toate ulițele asfaltate, ceea ce nu se poate spune și despre orașe.Îmi plac ziarele care vând literatura universala la preturi pentru toți.

Ce nu-mi place la România? Ca se cacaie de 5 ani la 40 de kilometri de autostrada, ca sunt prea multi caini vagabonzi, unii morti pe sosele, iar altii furiosi si gata sa te muste la fiecare colt de bloc. Nu-mi place ca romanii sunt prea romani când pleca prin străinătate și vor sa demonstreze întregii Europe ca au telefon fără butoane, geanta Prada (din talcioc), ca sunt prea ostentativi. Nu-mi place ca romanii nu știu să-și facă timp pentru arta. Nu-mi place faptul ca încă se menține ideea de turma, de înghesuiala la promoții. Disprețuiesc  bătaia pe tigăi la 10 lei și nebunia de "a cumpăra ce nu ne trebuie noua în speranța ca le trebuie la copii" . Nu-mi place cum mass-media exagerează mereu totul și baga frica în oameni, nu-mi place manipularea prin religie și bani. Nu-mi place ca totul a ajuns o afacere.

Asta e tara mea și de-abia aștept sa am ocazia sa o las în urma ca sa vad alte tari (poate definitiv).



Îmi place ca moldovenii de peste Prut sunt mai patrioti decât noi ( poate sunt mai romani ca romanii :)) ).